“POVESTEA”
CLUBULUI ROTARY VASLUI

Una dintre delectarile vietii este sa-ti pastrezi vechii prieteni si sa-ti faci altii noi.

Pornind de la acest indemn, citiva prieteni inimosi, au ales sa-si lege numele de crearea primului Club Rotary din judet, in anul 2001, constienti de importanta demersului lor.

“Primii pasi” au fost grei, dar ajutati de nasii nostri, Nunu Ciochina si Mircea Cuvinciuc, membrii clubului Rotary Iasi 2000, incet-incet, am reusit sa ne intilnim regulat, sa ne organizam, sa ne facem planuri si sa cunoastem cu adevarat regulile rotariene pastrate cu sfintenie, aproape 100 de ani de catre rotarieni din toata lumea.

Cind am considerat ca putem “sta pe picioarele” noastre, am primit in data de 05.05.2002 certificatul de intrare, in minunatul univers Rotary.

Sub conducerea prietenului Virgil Cadar, primul presedinte al clubului nostru, membrii fondatori au inceput in forta, actiunile caritabile de stringere de fonduri, donatii atit pentru cei defavorizati cit si pentru copiii supradotati dar lipsiti de mijloace financiare, membri ai comunitatii vasluiene.

“Jocul”, pentru ca asa il consider si astazi, ne-a prins, ne-a captivat, iar de-a lungul anilor am capatat incredere in fortele noastre, organizind evenimente, de la an la an, mai importante, mai ample, iar standardul pe care l-am impus a fost din ce in ce mai ridicat.

Au urmat la conducerea clubului Dumitru-Catalin Ghintuiala, Vasile Popa, Ioan Zaharia, Neculai Safir, Ion Dima, Gabriel Besleaga iar anul acesta Joseph Hage Moussa, prieteni care au impus linii noi de dezvoltare clubului, atit din punctul de vedere al actiunilor cit si din cel al organizarii interne.Au fost primiti noi membri, altii ne-au parasit, la fel ca si in viata de toate zilele, insa cei care au ramas ne-au compensat lipsurile, ne-au intregit, ne-au facut mai responsabili, mai interesanti, mai cautati, mai indragiti.

Nici pe departe, nu am spus ultimul cuvint.

Urmeaza noi prieteni sa ne conduca, iar conducerea unui club Rotary inseamna inventivitate, responsabilitate, initiativa, elasticitate, creatie iar lista ar mai putea continua.

Privind inapoi retrospectiv, aceasta joaca ne-a modificat comportamentul, modul de a privi pe cei din jur, din comunitate, care au probleme in viata.Nimic nu ne-a facut mai fericiti, decit momentele in care am putut darui celor din jur roadele actiunilor noastre, cind am putut aduce un zimbet pe chipul copiilor sau batrinilor aflati in suferinta.

Pot sa afirm ca joaca noastra a fost, este si va ramine o joaca total dezinteresata, lipsita de scopuri ascunse, ostile comunitatii din care ne-am ridicat si in care incercam sa aducem o farima de alinare.

“O truda ne-ncetata e ziua sa-ti cistigi,
Sa nu fii deci fricos, batrine leu!
Cheama-ti curajul; nu renunta asa usor:
Sa stai cu fruntea sus, asta e greu.
Usor e sa plingi c-ai ratat si sa mori;
Sa te tarasti ca un rac e usor;
Dar sa lupti si sa lupti cand nu mai speri
Nu-I oare cea mai mare sansa a noastra, a tuturor?
Si chiar de iesi din crancena incaierare
Distrus si frant si ingrozit,
Macar o data mai incearca; e-asa usor sa mori
Dar sa ramai in viata, asta-I greu.”